Definiția cu ID-ul 560765:
b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu
p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu
n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în
v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.
B C4 83d C4 83r C4 83u dex online | sinonim
B C4 83d C4 83r C4 83u definitie